Simboluri solare în ornamentica populară românească

Pe teritoriul actual al României, în spațiul locuit în vechime de geto-daci, s-a manifestat un puternic cult al Soarelui, despre existența căruia stau mărturie nenumăratele obiecte gravate cu simboluri ale astrului zilei, descoperite în siturile arheologice. Miturile și basmele populare au preluat și au prelucrat imaginea și simbolistica solară, ajungând până la noi personaje ca Sfântul-Soare, Soare-împărat sau feciorului fără seamăn de frumos, fratele Lunii.

Importanța soarelui, a luminii dătătoare de viață, izgonitoare a întunericului asociat cu răul și cu moartea, se relevă în folosirea imaginii acestuia în mai toate creațiile populare, fie că vorbim de țesături, ceramică, obiecte de vestimentație sau decorarea obiectelor casnice din lemn, a stâlpilor ce susțin pridvorul sau a porților. Domeniul reprezentărilor solare în ornamentica populară românească este foarte vast, acesta având, conform precizărilor lui Paul Petrescu în „Motive decorative celebre”, „rădăcini adânci în straturile de cultură cele mai vechi din această parte a Europei”.

Costumul popular, atât cel purtat de femei, dar și cel bărbătesc, conține nenumărate modele în componența cărora intră elemente ce simbolizează soarele sau sunt în legătură cu venerarea acestuia în cadrul cultul solar. Cercul, crucea înconjurată de un cerc, rozeta, roata, diferitele tipuri de cruci (cea simplă, crucea în M, crucea grecească și cea latină) sunt cele mai simple și evidente reprezentări ale soarelui, întâlnite și la alte popoare, de la cele europene la cele andine. Rozeta și roata sunt motive sculptate pe mobilierul țărănesc, pe stâlpii porților și ai cerdacului, pe obiectele de uz casnic, dar sunt reproduse și pe obiectele ceramice, în special pe blide și ulcioare.

În lucrarea „Izvoade strămoșești”, Margărita Miller-Verghi asociază și rombul imaginii solare, dând ca exemplul reprezentările acestuia, înconjurat de raze, în Egiptul antic, pe teritoriul căruia Ra, zeul-soare, era venerat. În ornamentica populară românească, rombul este motivul geometric cel mai reprodus, acesta regăsindu-se, cu precădere pe piesele vestimentare, în special pe cele țesute, pe covoare și scoarțe, în decorul pieselor ceramice, al obiectelor din lemn și al ouălor încondeiate.

Svastica, numită și zvastică sau tetrascel, este un simbol străvechi regăsit la celți, popoarele nordice, etrusci, geto-daci și pe teritoriul Indiei și reprezintă Centrul Lumii, acolo unde se înalță, conform miturilor, Muntele Sacru sau Coloana care face legătura dintre cosmos și teluric, dar este și imaginea soarelui care traversează cerul de la est la vest. În sanskrită, suastika înseamnă obiect benefic și semn aducător de noroc. Este regăsită pe teritoriul Europei sub diferite denumiri: cruce îndoită, cruce cu colțuri, păianjen negru, crucea soarelui, crucea gammata, ciocanul lui Thor sau crucea fulgerului. Apare și în Asia, la perși și chinezi, în Africa și în America latină, fiind considerat cel mai vechi simbol din istoria omenirii. În anii ’30, svastica a fost adoptată ca emblemă a Partidului Muncitoresc German Național-Socialist, de atunci fiind asociată cu nazismul, deturnându-i-se simbolul spiritual și fiindu-i date uitării rădăcinile adânc înfipte în sacralitatea indo-europeană.

În ornamentica populară românească, svastica este reprezentată pe catrințe, oprege, vâlnice, în combinații cu alte motive geometrice, în cadru unui model sau singulară, într-un șir cu rol de delimitare a altor componente ale modelului și mai rar în decorul iei, lucrată mărunt în modele pe piept sau la marginea mânecilor. Motivul svasticii apare pe obiectele din lemn din gospodărie, pe mobilier sau pe sculptura porților.

Un alt simbol transmis de la geto-daci și asociat cu soarele este octogonul sau steaua în opt colțuri. Reprodus mai ales pe lemn și ceramică, poate fi întâlnit și pe piesele vestimentare, în diferite culori și mărimi.

Soarele este simbolizat și prin litera S, o înlănțuire de patru S-uri având în centru un cerc fiind reprezentarea dată de daci astrului zilei. S-ul se regăsește în ornamentica tuturor pieselor vestimentare din portul popular românesc, indiferent de zonă, în cadrul unor modele de mare efect estetic, cum este cel denumit ciarba pe iile muscelene, sau în șiruri de sine stătătoare, la marginea altor modele.

Spirala este și ea o reprezentare inițială a soarelui, a principiului diurn și se regăsește în portul popular românesc mai ales ca decor aplicat pe pieptare, cojoace sau sumane din lână groasă sau din piele, dar și pe țesătura catrințelor, în diferite culori, sau în broderia ce mărginește poalele sau fodorii (volănașele de la mânecile cămășilor). Motivul spiralei este reprodus pe ștergare, fețe de pernă și de masă, pe blide și ulcioare din ceramică și pe piesele de mobilier sau lemnul porților.

Vârtejul este considerat, la fel ca și spirala, ca fiind un simbol al soarelui. În ornamentica populară românească motivul vârtejului apare pe piese textile din gospodărie, pe pieptare și cămăși, pictat pe blide și pe ouăle de Paște sau sculptat pe obiecte din lemn.

Ivan Evseev, în Dicţionarul de simboluri şi arhetipuri culturale, notează: „Astrul zilei poate fi conotat prin simboluri ce aparțin tuturor codurilor culturale: codului animal (vultur, șoim, leu, cerb, cal, taur, berbec etc), celui al metalelor (aurul) etc.”. Așadar motivul denumit coarnele berbecului are legătură cu soarele, cu înnoirea și renașterea și este, probabil, cel mai răspândit simbol, apărând pe toate tipurile de creații populare și în ornamentica tuturor pieselor vestimentare, atât în țesătură, cât și în broderia aplicată.

Trebuie remarcat faptul că atât S-ul, cât și motivul coarnele berbecului sunt întâlnite și în alte culturi în trecutul cărora au existat manifestări de venerare a astrului zilei, inclusiv la cele sud-americane, știut fiind faptul că incașii se autodenumeau „copiii soarelui”.

Cocoșul este un alt simbol solar, fiind cel care anunță apariția Soarelui. Acest mesager al înnoirii este ilustrat frecvent pe ceramica de Horezu, pe care se regăsesc și alte simboluri solare.

Reprodus pentru rolul său protector de alungare a răului sau doar pentru fascinația pe care a exercitat-o asupra oamenilor dintotdeauna, soarele este cel mai complex și cel mai întâlnit simbol arhetipal, simbolistica sa regăsindu-se în componența a sute de modele ce alcătuiesc ornamentică populară românească.