Ornamentica porților maramureșene

Maramureșul este o regiune etnografică deosebită, bogată în creații populare originale, specifice. Fie că vorbim de vestimentație, de obiecte din material textil, lemn sau ceramică, artizanii din zonă s-au impus printr-un stil aparte, contribuind la diversificarea tehnicilor și motivelor ornamentale ale artei populare românești.

Porțile maramureșene sunt unele din cele mai importante creații populare, reprezentative pentru arta tradițională din acest colț de țară, unice prin valoarea lor estetică, dar și prin încărcătura spirituală pe care o conțin.

Impresionante prin dimensiunea monumentală, masivitatea stâlpilor și vigoarea decorului, porțile maramureșene sunt numite de Tancred Bănățeanu în „Arta populară din nordul Transilvaniei” „adevărate arcuri triumfale ale fiecărei gospodării țărănești”.

De obicei, construcția porții este alcătuită din trei stâlpi solizi, verticali, ciopliți în patru fețe, uniți în partea de sus printr-un orizontal, numit „fruntar”, pe care se ridică acoperișul. Stâlpii încadrează cele două intrări: cea mică, pentru oameni, şi cea mare, pentru care şi animale. Acoperişul din șindrilă are uneori formă conică, aidoma troițelelor, purtând în vârf o cruce.

Suprafața mare a stâlpilor și mai ales a celor două tăblii ale porților le-a oferit meșterilor populari un spațiu vast de ornamentare, în care să plaseze o varietate mare de motive decorative. Astfel, ornamentica porților maramureșene cuprinde toate tipurile de motive tradiționale, de la cele mai simple, geometrice, la cele vegetale, zoomorfe și antropomorfe și până la cele mai complexe, care ilustrează simboluri ale universului spiritual și ideilor despre lume ale meșterului popular.

Simbolurile solare și cele legate de cultul solar practicat în vechime pe teritoriul țării noastre sunt cel mai des întâlnite în decorul porților maramureșene. Cercurile simple și cele concentrice, rozetele, spiralele, vârtejul sau morişca, romburile (denumite roţi în zonă), colacul sunt ilustrări ale astrului zilei, alături de care apar cocoșul, o pasăre solară (cea care anunță, prin cântecul său, apariția luminii și biruința asupra întunericului) și calul, considerat, la rândul său, animal solar. Romulus Antonescu explică în „Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești” că „în civilizația tradițională românească, chipul calului este orientat cu predilecție către atributele sale solare și fecundatoare”. Rozeta este adesea figurată cu șase petale și înscrisă într-un cerc, la fel ca și motivul crucii, și el des întâlnit în ornamentica porților maramureșene.

Un alt motiv care apare frecvent pe porţile din Maramureș este și funia împletită sau răsucită, simbol al infinitului, al coexistenței binelui și răului și al vieții. Funia este plasată în câmpul ornamental desfășurată pe verticală, semnificând aspirația spre înălțimi și legătura dintre spațiul terestru și cel celest sau în diverse forme, de cerc, cruce, triunghi, colac, noduri.

Alături de motivele solare și de funie, într-o compoziție complexă, plină de armonie, apar și motive vegetale sub formă de flori, vrejuri și ramuri înfrunzite, dar și motive zoomorfe, precum calul, șarpele, considerat păzitorul casei, și dinții de lup, element ornamental ce are, în credința populară, rolul de a îndepărta de spațiul curții animalele sălbatice, farmecele și duhurile rele. Pe lângă cocoș, motivele aviare sunt reprezentate și prin porumbel, simbolul sufletului. Motivele antropomorfe, deși mai puțin prezente, apar sub forma unor siluete umane puternic stilizate, fețe și mâini, de obicei incizate, alături de alte elemente decorative, crestate în lemnul porții.

Pomul Vieții, motiv străvechi, cu importante conotații spirituale, apare sub diferite forme în decorul porților din Maramureș. Varianta traco-getă a acestui motiv, reprezentată prin brăduț – element specific ornamenticii maramureșene – este cel mai des întâlnită, dar apar și imagini ale vasului cu flori, varianta elenistică, iar pe stâlpii porții se regăsește o figurare originală a arborelui vieții, alcătuită dintr-un ax vertical din funii, din care se desprind ramurile. Același motiv al arborelui, considerat deținător, în fructele și sevele sale, al elixirului vieții, este transpus pe lemnul porților maramureșene într-o altă variantă inedită, puternic stilizată, ce unește credința populară și cea creștină în imaginea unui copac trifurcat, cu vârful în formă de cruce. Prezența crucii trebuie remarcată în ornamentica porților din Maramureș în cele mai diferite compoziții, alături de motive solare sau vegetale, de Pomul Vieții sau de frânghie.

Îmbinând motive cu rol pur estetic, cu elemente apotropaice și simboluri ale credinței populare, dar și creștine, porțile maramureșene sunt o dovadă a complexității și frumuseții artei populare românești, dar și a măiestriei și creativității meșterilor populari.