Surse de documentare asupra ouălor încondeiate
Decorarea ouălor de Paște este o îndeletnicire întâlnită la toate popoarele europene, care își are originea în diferite ritualuri străvechi ce aveau legătură cu echinocțiul de primăvară sau întâmpinarea unui nou an. Coji de ouă colorate găsite în diferite situri arheologice și morminte din Europa și Asia atestă importanța oului, simbol al fecundității, al vieții și reînnoirii.
Obiceiul păgân al vopsirii ouălor a fost preluat de creștinism și asociat cu un fapt istoric, crucificarea lui Iisus Hristos. Prin vopsirea ouălor în roșu, tradiția creștină reamintește jertfa Mântuitorului, al cărui sânge se spune că a înroșit ouăle aflate într-un coș lângă crucea pe care își dădea ultima suflare. Ca rememorare a morții care a adus Viața și ca omagiu al jertfei supreme, oul de Paște este colorat și împodobit cu diferite simboluri și motive ornamentale.
Dacă pe toată întinderea Europei ouăle de Paște se evidențiază prin culoare și desen, decorarea acestora într-o formă complexă și minuțioasă este o îndeletnicire specifică Europei de Est, României în special. Perpetuarea acesteia încă se realizează în unele zone ale țării, unde există oameni care înfăptuiesc o muncă artizanală migăloasă și solicitantă, dar plină de satisfacții.
Încondeierea ouălor nu se face într-un mod aleatoriu. De la cromatică la plasarea decorului pe suprafața cojii și la modelele alese, totul are o semnificație și se realizează după anumite reguli. Oul încondeiat nu trebuie privit doar din punct de vedere estetic, valoarea lui nu rezidă doar din frumusețea culorilor și modelelor desenate, ci din bogata și profunda semnificație a acestora.
Din păcate, în prezent există prea puține lucrări și informații axate pe ornamentica ouălor încondeiate, care să explice și să ilustreze varietatea motivelor pe care artistul popular s-a încumetat să le aștearnă pe coaja fragilă a ouălor de Paște. În volume care tratează arta populară sau ornamentica se fac referiri succinte la ouăle încondeiate, în general pentru a exemplifica folosirea unui motiv tradițional de largă răspândire în creația populară, cum sunt coarnele berbecului, calea rătăcită, svastica sau spirala. Așa sunt „Ornamentica tradițională comparată” a lui Nicolae Dunăre și „Ornamentul în arta populară românească”, scrisă de Tancred Bănățeanu și M. Focșa.
O lucrare bine documentată, cu o bibliografie vastă, este studiul intitulat „Ouăle de Paști”, publicat de Artur Gorovei în 1937, sub egida Academiei Române. Autorul face o sinteză a miturilor legate de ou și prezintă obiceiuri din întreaga lume care se referă la dăruirea și primirea ouălor vopsite, arătând că tradiția decorării ouălor este una răspândită pe mai multe continente. Legende, povești și ziceri din popor care au în centru oul, uneori înzestrat cu puteri magice, dar și credințe și obiceiuri populare în care acesta este folosit sunt descrise în paginile studiului. O parte importantă este rezervată cromaticii și ornamenticii ouălor de Paște. Sunt explicate toate modelele care apar pe ouăle încondeiate, motivele tradiționale și simbolistica lor. Studiul este organizat pe categorii de motive: fitomorfe, zoomorfe și obiecte uzuale, și, cel mai important, lucrarea conține ilustrații cu exemplificări ale acestora. Ultima parte a volumului este rezervată datinilor de Paște ale altor popoare, cu imagini ale ouălor decorate pentru această sărbătoare.
De mare utilitate pentru înțelegerea modului în care este realizată ornamentica ouălor decorate este lucrarea „Colecție de ouă încondeiate din diferite județe”, de Maria I. Panaitescu. Cuprinzând un număr de 116 ilustrații, broșura tipărită în 1925 de Casa Școalelor prezintă cele mai răspândite motive ornamentale, realizate cu vopsea albă pe fond roșu, ușor de identificat.
O scriere mai recentă, din 2013, edificatoare asupra cromaticii, motivelor și simbolurilor din ornamentica acestor simboluri pascale este „Ouăle încondeiate, simbol și tradiție”, realizată de Viorica Carciga cu sprijinul Asociației Renașterea Obiceiurilor și Tradițiilor Românești. De mică întindere, dar sintetizând toate operațiile necesare realizării unui ou încondeiat, lucrarea prezintă mai multe imagini cu ouă împodobite, denumind și motivele care apar pe acestea.
Util într-o documentare despre modul în care ouăle de Paște sunt pregătite pentru decorare și care sunt motivele și simbolurile apărute cu precădere pe acestea poate fi și referatul cu titlul „Ornamentica ouălor încondeiate din județul Olt”, scris de muzeograful Claudia Balaş.
Fascinante prin măiestria cu care creatorul popular a îmbinat pe coaja lor fragilă nenumărate modele și culori, ouăle încondeiate, atunci când li se deslușesc simbolurile, vorbesc despre universul rural românesc, despre credințele și ideile despre lume ale omului simplu, făuritor de frumos.