Podoabe

Cale ocolita cu pupi pe bratara si cercei

Cale ocolită cu pupi pe brățară și cercei

Dintre motivele simple întâlnite în arta tradițională românească, probabil cel mai frecvent este calea ocolită. De fapt, în formele sale de bază, motivul este unul universal, diferind doar semnificațiile. Pentru român, reprezintă mai ales traseul sinuos al vieții.

O variantă puțin mai aparte este calea ocolită cu pupi. În acest caz, calea devine mai degrabă o ramură nesfârșită, de-a lungul căreia apar stilizați pupi (adică muguri). Interesant este că semnificația nu se schimbă esențial, chiar dacă motivul s-a transformat în unul fitomorf.

Bijuteriile au un spațiu destul de limitat pentru aplicarea unor ornamente. Asta face ca acestea să fie adesea simple, compensând însă prin semnificații, coloristică, detalii inedite etc. Calea ocolită cu pupi ni se pare un motiv potrivit în acest sens. Așadar, am zis să vedem cum arată concret.

Vezi tot articolul
perna cu Pomul Vietii elenistic

Pomul Vieții în ornamentica românească și universală

Pomul Vieții – numit, în funcție de context, și Arborele Vieții sau Copacul Vieții – este un motiv străvechi. Conținând în el năzuința spre nemurire a omului, mitul Pomului Vieții se regăsește la toate popoarele Europei, dar și în cultura asiatică, în special în Persia și India. În ornamentica populară românească îl întâlnim pe țesături, pe obiecte de uz casnic și de vestimentație, iar într-o variantă simplificată, în decorul oului încondeiat.

Întruchipat în diferite variante, Pomul Vieții este în esență „un copac ale cărui fructe minunate sau a cărui sevă miraculoasă sunt elixire ale vieții; în coroana copacului sau la rădăcina lui stau păsări și animale înfricoșătoare care păzesc neprețuitul tezaur,” după cum explică Romulus Antonescu în „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești”.

Vezi tot articolul
martisoare cu motive traditionale romanesti

Mărțișoare cu motive tradiționale românești

Mărțișorul este una dintre cele mai populare sărbători din România și Bulgaria. Originile sale se pierd în timp, cu mii de ani în urmă.

În prezent, Mărțișorul este asociat cu venirea primăverii. Dar să nu uităm că, de fapt, încă din antichitate, prima zi a anului era în martie. Chiar dacă romanii l-au mutat pe 1 ianuarie, era o chestiune formală, pentru că oamenilor obișnuiți li se părea mai natural să se bucure de un nou început odată cu înviorarea naturii. Moda Revelionului sărbătorit pe 31 decembrie a apărut în Franța, prin secolul al XVIII-a. S-a răspândit în lume prin intermediul boierimii și aristocrației. În România a ajuns abia la începutul secolului XX. Obiceiurile populare românești au fost translatate cu două luni mai devreme, dar au rămas ancorate simbolistic tot de începutul primăverii, chiar dacă uneori mesajul nu mai are sens (de exemplu, „Plugușorul”).

Doar Mărțișorul a rămas la locul lui. A avut norocul să fie strâns legat de luna martie prin denumire. Așadar, mărțișoarele sunt practic daruri de an nou, cu valoare de talisman.

Vezi tot articolul