Semnificația liniilor în ornamentica ouălor încondeiate
Ouăle încondeiate ocupă un loc deosebit în creația populară românească, nu doar datorită esteticii aparte, ci mai ales bogăției de motive și simboluri pe care le conțin.
Decorate cu o varietate mare de modele, îmbinând pe coaja fragilă toate tipurile de motive: geometrice, fitomorfe, zoomorfe, avimorfe și antropomorfe, ouăle de Paște se realizează după tehnici și reguli bine stabilite. Aceste reguli presupun și împărțirea suprafeței oului în câmpuri ornamentale în care se înscriu modelele. Câmpurile ornamentale sunt delimitate de linii de diferite forme, fiecare dintre ele având o semnificație proprie.
Linia dreaptă verticală semnifică viața, lumea aceasta și tot ce este legat de prezent, iar linia orizontală moartea, lumea cealaltă și tot ce are legătură cu trecutul, inclusiv strămoșii. Linia dublă este simbolul eternității, iar linia formată din dreptunghiuri reprezintă cunoașterea și gândirea profundă. Aceste tipuri de linii, denumite și brâuri, sunt folosite de obicei pentru a delimita câmpurile ornamentale și pentru a încadra un model mai amplu sau un grup de motive.
Linia ondulată, motiv denumit și unda apei sau râu, are mai multe conotații, făcând referire la trecerea timpului, care, la fel ca apa, nu poate fi oprit din curgerea sa, și la purificare, dar reprezintă și granița dintre teluric și cosmic, dintre spațiul pământesc și cel ceresc, acea Apă a Sâmbetei care, în mitologia românească izvorăște de sub Pomul Vieții și desparte lumea văzută de cea nevăzută.
Linia frântă, motiv denumit în ornamentica populară și dinții lupului, dinții fierăstrăului sau fierăstrăul, simbolizează coexistența a două principii: a binelui și răului, a luminii și întunericului, a vieții și morții.
Linia în spirală din ornamentica populară, întâlnită adesea și pe ouăle încondeiate, are o varietate de semnificații și simboluri, de la principiile diurne și soarele, la eternitate și timp, și până la ideea devenirii, a transformării continue la care toate sunt supuse.
Spirala dublă este, la fel ca și linia frântă, un simbol al dualității, al principiilor opuse care se completează reciproc (binele și răul, trecut și prezent, noapte și zi) dar și al legăturii dintre viață și moarte.
Un motiv cu o încărcătură spirituală deosebită, des întâlnit și în decorul ouălor de Paște, este cunoscut sub diferite denumiri similare: cale ocolită, cale rătăcită, cărare pierdută, cale șerpuită, cărare uitată, cale încurcată sau călița rătăcită. Este realizat dintr-o linie vălurită, de obicei în sincronicitate cu alte elemente decorative. Din lucrarea Vioricăi Carciga, „Ouăle încondeiate, simbol și tradiție”, aflăm că motivul este unul dintre cele mai vechi cunoscute în istoria omenirii și reprezintă „drumul necunoscut al omului prin timp și al timpului prin eternitate, veșnicele întrebări legate de locul din care «vin toate» și «se întorc toate»”. Este simbolul unui parcurs fizic al omului prin viață, dar și al celui spiritual, în urma căruia acesta capătă înțelegere asupra lumii și propriei existențe.
Pe lângă modelele spectaculoase, de mare impact estetic, de pe ouăle de Paște, liniile trasate într-un anume fel și plasate pe câmpurile ornamentale ale cojii, după reguli precise, întregesc decorul acestora și vorbesc despre universul spiritual al creatorului popular, despre credințele și ideile sale despre lume și viață.
