Ornamentica ouălor încondeiate

Încondeierea ouălor este o îndeletnicire veche, ce în prezent este asociată cu evenimentul care a dus la apariția creștinismului. Tradiția vorbește de înroșirea unui coș de ouă cu sângele scurs din rănile Mântuitorului Iisus Hristos, aflat pe cruce, de aici obiceiul vopsirii ouălor, perpetuat an de an de Paște de popoarele creștine. Trebuie menționat însă faptul că fragmente de coajă colorată de ou s-au găsit și în morminte sau situri arheologice mult mai vechi, oul fiind la multe popoare un simbol al vieții, al începutului și perpetuării acesteia. Egiptenii, perșii, romanii își dăruiau ouă colorate cu ocazia echinocțiului de primăvară și a trecerii într-un nou an sau le aduceau ca jertfă unor zei.

Pe teritoriul României, decorarea ouălor a devenit treptat o adevărată artă, trecându-se de la simpla vopsire în diferite culori, la împodobirea cu frunze sau flori și, în final, la încondeiere sau închistrire, ornamentarea cojii cu modele complexe. Unele elemente sunt simboluri străvechi, regăsite și în alte creații populare.

Deși este cea mai efemeră dintre creațiile populare, uneori durând doar o zi-două, oul încondeiat concentrează în desenul complicat de pe coaja lui întreaga pricepere și dăruire a creatorului popular. La fel ca ia, oul încondeiat este un adevărat univers al credințelor și simbolurilor populare și o reflectare a spațiului în care creatorul sau creatoarea lui viețuiește.

Cele mai simple și des întâlnite motive zugrăvite pe coaja ouălor sunt cele fitomorfe. Flori de diferite forme, frunze și fructe se regăsesc în modele numite floarea Paștelui, micșunele, floarea strachinei, floare de mușețel, frunza de stejar, frunza de salcâm, foaia/frunza jugastrului, foi de trandafir, brăduț, con de brad, cireșica, fasole. În partea de sud a țării, aceste motive se regăsesc ca decor singular, fiind realizate într-o culoare unică, alb sau negru, pe întreaga suprafață a oului, vopsită de obicei în roșu, cum sunt cele ilustrate în broșura „Colecție de ouă încondeiate din diferite județe”, adunate de Maria Panaitescu.

Motivele zoomorfe și avimorfe sunt și ele reprezentate pe oul încondeiat, fiind, ca și cele fitomorfe, o ilustrare a naturii atât de îndrăgite de țăranul român. Creasta cocoșului, cloșca cu pui, laba găinii, urechea iepurelui, coada de păun, broasca sunt motive care apar singure sau în cadrul unui model mai complex pe coaja ouălor.

Coarnele berbecului, un motiv zoomorf des întâlnit în ornamentica populară, este totodată și un simbol al fertilității, al reînnoirii și renașterii și se află în corelație cu simbolistica solară, amintind de cultul solar practicat pe teritoriul locuit de geto-daci.

O reprezentare des întâlnită în ornamentica ouălor este peștele. Acesta nu este doar un motiv ce ilustrează mediul de viață al creatorului popular, ci este un simbol important, cu semnificații religioase încă din timpuri străvechi, denumirea peștelui în limba greacă, ihtis, fiind un acronim al sintagmei „Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu”, întrebuințat de primii creștini supuși prigoanei pentru a-și comunica în acest fel credința. Pe ouăle încondeiate, ele însele obiecte cu semnificație religioasă, peștele apare în modele numite peștele în coteț sau cotețul fără pește, dar și ca element dintr-un decor mai amplu, în special în Moldova și Bucovina.

Motivul păstorului, cu conotații religioase (Iisus fiind considerat „păstorul cel bun” care își apără oile, iar apostolii „păstori de oameni”), dar și ca o reflectare a unei îndeletniciri practicate asiduu în spațiul carpato-danubiano-pontic, este și el des utilizat în ornamentica ouălor, în modele numite cârja ciobanului, desaga păstorului, cârligul ciobanului, steaua ciobanului, fluierul ciobanului.

Obiectele și uneltele din gospodărie au fost sursa de inspirație pentru diferite modele ce apar în decorul ouălor încondeiate. Vârtelnița, fierul plugului, grebla, sapa, scara la pod, frâul calului sunt modele ce reprezintă o reflectare a spațiului în care creatorul popular își duce existența, dar și o fărâmă din universul său familiar adăugat într-o creație unică, prin care se preamărește viața și credința.

Pentru că Paștele este în primul rând o sărbătoare cu puternice semnificații spirituale, ornamentica ouălor încondeiate conține multe motive ce amintesc acest fapt. Crucea, ca simbol creștin, se regăsește în componența mai multor modele, dar și ca motiv de sine stătător.

Calea rătăcită sau calea ocolită reprezintă un motiv străvechi cu o încărcătură spirituală deosebită, ce reprezintă „drumul necunoscut al omului prin timp și al timpului prin eternitate”, cum afirmă Viorica Carciga în lucrarea „Ouăle încondeiate. Simbol și tradiție”, în credința populară fiind și drumul pe care rătăcesc sufletele celor morți înainte de a fi botezați sau ale celor care n-au avut lumânare la căpătâi în ceasul morții.

Pomul Vieții este alt motiv străvechi din ornamentica populară care se regăsește și în decorul oului încondeiat, într-o variantă simplificată. Conținând în el năzuința spre nemurire a omului dintotdeauna, mitul Pomului Vieții se referă și la arborele cosmic, care leagă planul celest de cel teluric, dar facilitează și comunicarea cu lumea de dincolo prin rădăcinile sale. Întâlnit în mitologia popoarelor europene, asiatice și andine, acest simbol a fost preluat de iudaism și creștinism, devenind Pomul Vieții din Grădina Raiului și fiind mai apoi asociat cu imaginea hristică sau cu cea a crucii. Pe oul încondeiat, Pomul Vieții este zugrăvit mai degrabă ca o ramură, recurgându-se la simplificarea motivului, probabil din lipsa spațiului, în diferite culori, ca model unic sau în cadrul unor modele mai complexe, cum sunt cele bucovinene.

În vechime, ceremoniile care implicau dăruirea sau aducerea ca jertfă a oului vopsit erau legate în marea majoritate de echinocțiul de primăvară sau de o sărbătoare care celebra soarele. Și pe oul încondeiat se regăsesc simboluri solare, de la cel mai simplu, cercul, până la spirală, stea sau modelul numit vârtejul soarelui. Transmise din vechime, când soarele era venerat pe acest teritoriu, aceste simboluri s-au întrepătruns cu cele creștine, în care Iisus este considerat „Lumina lumii”, ambele având aceeași semnificație de renaștere și favorizare a vieții.

Steaua, ca simbol al cerului, dar și ca ilustrare a stelei care a călăuzit magii, transformată în vestitoarea unei taine, cum este și cea a Învierii, apare pe ouăle încondeiate în diferite mărimi și forme, în modele numite steaua Paștelui, stele sau floarea soarelui.

Cromatica ouălor încondeiate nu este aleasă la întâmplare, fiecare culoare conținând în ea o semnificație. Roșul este, pe lângă simbolul sângelui vărsat de Iisus Hristos, și un semn al vieții, care se opune uneori pe oul pregătit de Paște culorii vineții, aproape negre, care înseamnă moarte și o domină. Alte culori folosite sunt verde, culoarea renașterii naturii, a pământului, implicit a vieții, și albastru, ilustrarea cerului, unde, în credința populară, se află Raiul.

De la un model simplu, dar plin de semnificații, la un ansamblu de simboluri și motive atent alese și așezate toate după anumite reguli, ele însele ilustrare a unei ordini cosmice, oul încondeiat este o chintesență a credințelor, ideilor despre lume și simțului estetic ale creatorului popular, prin care acesta celebrează viața și aduce un pios omagiu jertfei Mântuitorului.