Surse de documentare asupra ornamenticii tradiționale românești

Ornamentica populară este importantă pentru înțelegerea creației populare, pentru a putea desluși mesajele transmise de creatorul popular în obiectele făurite de el. Niciun model nu este plasat întâmplător în decorul unei creații populare, toate sunt oglindiri ale mediului în care creatorul popular își duce existența, ale credințelor sale spirituale și ale celor referitoare la construcția și mersul lumii. Fiecare linie pe care țăranul o pictează pe un obiect ceramic sau o încrustează pe stâlpii porții și ai cerdacului ori pe lemnul unei unelte și fiecare punct cusut pe un ștergar sau o ie de o săteancă reprezintă un simbol, care, odată descifrat, ne oferă o privire de ansamblu asupra creației populare și ne ajută să înțelegem resorturile care au stat la baza realizării acesteia.

Cei care doresc să pătrundă dincolo de aspectul estetic al creației populare și să înțeleagă reprezentările de pe obiectele de uz casnic, țesăturile, piesele vestimentare, ceramica și mobilierul artizanal, au la dispoziție câteva lucrări bine documentate ale unor specialiști în domeniu.

Volumul „Ornamentul în arta populară românească” (Editura Meridiane, București, 1963), realizat de Tancred Bănățeanu și M. Focșa, prin imagini concrete, trece în revistă toate tipurile de motive întâlnite în creația populară, de la cele geometrice la cele mai complexe, cum sunt cele antropomorfe sau cele care combină mai multe elemente, de tipul modelului numit Pomul Vieții.

O lucrare complexă, cu explicații riguroase privind morfologia și semantica decorului popular și ilustrații ale tuturor tipurilor de motive ornamentale existente în creația populară românească, precum și exemple ale acestora comparate cu unele similare din arta populară europeană, este „Ornamentica tradițională comparată” (Editura Meridiane, București, 1979) scrisă de Nicolae Dunăre.

O perspectivă asupra unor motive des întâlnite în ornamentica populară românească, dar și a altor popoare, ne oferă și Paul Petrescu în „Motive decorative celebre” (Editura Meridiane, București, 1971). Cartea include informații detaliate și ilustrații exemplificatoare pentru motive precum Soarele, Pomul Vieții, Calul și Călărețul etc.

În „Folclorul și arta populară românească”, de Paul H. Stahl, sunt de asemenea enumerate câteva motive populare întâlnite în toate tipurile de creație artizanală.

Paul Petrescu și Georgeta Stoica, în volumul „Arta populară românească” (Editura Meridiane, București, 1981), detaliază modelele existente pe mai multe tipuri de obiecte artizanale, de la ceramică la textile, într-un capitolul dedicat exclusiv ornamenticii, explicând și semnificația acestora.

O serie de lucrări axate pe anumite tipuri specifice ale creației populare, cum sunt țesăturile decorative, cele de uz casnic și vestimentar ilustrează motivele și simbolurile cu care femeile și-au decorat hainele și țesăturile din gospodărie, universul înconjurător pe care l-au transpus în obiectele create de ele. Așa sunt, spre exemplu, volumele: „Din ornamentica română” (Editura Reuniunei agricole române, Sibiu, 1904), un album cu țesături realizat de Dimitrie Comșa, „Arta populară în Republica Populară Romînă” (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1957), o lucrare amplă, cu explicații și ilustrații ale mai multor motive existente pe țesături și cusături, realizată de Tancred Bănățeanu, Gheorghe Focșa și Emilia Ionescu, și „Arta populară românească. Țesături decorative” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975) de Marina Marinescu.

Alte lucrări, în schimb, analizează creația populară zonală, oferind informații despre toate categoriile de artă populară, de la olărit, țesături și broderii, până la sculptura în lemn și încondeierea ouălor, existente într-o anumită regiune. Autorii acestora abordează și tema ornamenticii, chiar dacă nu întotdeauna în capitole distincte, ilustrând, pentru fiecare tip de creație populară, modelele și simbolurile care stau la baza decorului. Dintre acestea putem aminti volumele: „Arta populară din Mehedinți” (Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Mehedinți, Drobeta-Turnu Severin, 1983), scris de Paul Petrescu, Elena Secoșan, Georgeta Stoica și Pavel Ciobanu, „Arta populară bucovineană” (Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă a județului Suceava, 1975), al lui Tancred Bănățeanu, „Arta populară din zonele Argeș și Muscel” (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967), realizat de Florea Bobu Florescu, Paul Stahl și Paul Petrescu, „Arta populară din județul Galați” (Centrul județean de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă, Galați, 1974), conceput de Eugen Holban și Angela Tomaselli-Holban, „Arta românească din Banat” (București, 1931) de Lucreția Brancovici, și „Arta românească din Transilvania” (Sibiu, 1943) de Coriolan Petranu.

Pentru cei care doresc să se documenteze asupra ornamenticii populare românești, de un real ajutor pot fi și „Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale” (Editura Amarcord, Timișoara, 1994), scris de Ivan Evseev, și „Dicționar de simboluri și credințe românești” (Editura Tipo Moldova, Iași, 2016), conceput de Romulus Antonescu, două lucrări complexe, în care pot găsi informații și explicații despre motive și simboluri cu origini în mitologia și credința populară românească sau preluate de la alte popoare și adaptate specificului local.

Cunoscând înțelesurile și originea modelelor și simbolurile din decorul creației populare putem pătrunde dincolo de aspectul estetic al acesteia și putem aprecia la justa valoare măiestria creatorului popular.

Ți-a plăcut articolul?

Dacă vrei să afli când mai publicăm un astfel de articol și nu te-ai abonat deja, o poți face chiar acum. Este gratuit și înseamnă mult pentru noi, ajutându-ne să continuăm.