cale rătăcită

Semnificatia liniilor in ornamentica oualor incondeiate

Semnificația liniilor în ornamentica ouălor încondeiate

Ouăle încondeiate ocupă un loc deosebit în creația populară românească, nu doar datorită esteticii aparte, ci mai ales bogăției de motive și simboluri pe care le conțin.

Decorate cu o varietate mare de modele, îmbinând pe coaja fragilă toate tipurile de motive: geometrice, fitomorfe, zoomorfe, avimorfe și antropomorfe, ouăle de Paște se realizează după tehnici și reguli bine stabilite. Aceste reguli presupun și împărțirea suprafeței oului în câmpuri ornamentale în care se înscriu modelele. Câmpurile ornamentale sunt delimitate de linii de diferite forme, fiecare dintre ele având o semnificație proprie.

Vezi tot articolul

Ornamentica ouălor încondeiate

Încondeierea ouălor este o îndeletnicire veche, ce în prezent este asociată cu evenimentul care a dus la apariția creștinismului. Tradiția vorbește de înroșirea unui coș de ouă cu sângele scurs din rănile Mântuitorului Iisus Hristos, aflat pe cruce, de aici obiceiul vopsirii ouălor, perpetuat an de an de Paște de popoarele creștine. Trebuie menționat însă faptul că fragmente de coajă colorată de ou s-au găsit și în morminte sau situri arheologice mult mai vechi, oul fiind la multe popoare un simbol al vieții, al începutului și perpetuării acesteia. Egiptenii, perșii, romanii își dăruiau ouă colorate cu ocazia echinocțiului de primăvară și a trecerii într-un nou an sau le aduceau ca jertfă unor zei.

Pe teritoriul României, decorarea ouălor a devenit treptat o adevărată artă, trecându-se de la simpla vopsire în diferite culori, la împodobirea cu frunze sau flori și, în final, la încondeiere sau închistrire, ornamentarea cojii cu modele complexe. Unele elemente sunt simboluri străvechi, regăsite și în alte creații populare.

Vezi tot articolul

Surse de documentare asupra oualor incondeiate

Surse de documentare asupra ouălor încondeiate

Decorarea ouălor de Paște este o îndeletnicire întâlnită la toate popoarele europene, care își are originea în diferite ritualuri străvechi ce aveau legătură cu echinocțiul de primăvară sau întâmpinarea unui nou an. Coji de ouă colorate găsite în diferite situri arheologice și morminte din Europa și Asia atestă importanța oului, simbol al fecundității, al vieții și reînnoirii.

Obiceiul păgân al vopsirii ouălor a fost preluat de creștinism și asociat cu un fapt istoric, crucificarea lui Iisus Hristos. Prin vopsirea ouălor în roșu, tradiția creștină reamintește jertfa Mântuitorului, al cărui sânge se spune că a înroșit ouăle aflate într-un coș lângă crucea pe care își dădea ultima suflare. Ca rememorare a morții care a adus Viața și ca omagiu al jertfei supreme, oul de Paște este colorat și împodobit cu diferite simboluri și motive ornamentale.

Vezi tot articolul

Calea ocolită – semnificațiile unui motiv simplu

În ornamentica populară românească se găsesc o serie de motive spectaculoase, de mare efect estetic, cum sunt cele fitomorfe, dar și cu o simbolistică importantă, comună mai multor popoare, cum este, de pildă, Pomul Vieții. Există însă pe toate tipurile de creație populară motive simple din punct de vedere morfologic, care nu atrag atenția, plasate adesea în cadrul unui model mai amplu, dar care sunt purtătoare de sensuri și simboluri deosebite.

Format dintr-o simplă linie ondulată sau frântă, motivul numit „calea ocolită” este reflectarea concepției creatorului popular despre viață, iar sensurile multiple pe care le conține fac trimitere la gândirea și cunoașterea acestuia. În funcție de zonă, de tipul de creație pe care apare și de imaginația creatorului, motivul se regăsește sub mai multe denumiri: cale rătăcită, cale încurcată, drum pierdut, cărare pierdută, cale șerpuită, calea laptelui, râu și altele. Indiferent de nume, motivul simbolizează destinul omului, drumul necunoscut pe care acesta îl parcurge în viață, dar și scurgerea timpului spre eternitate.

Vezi tot articolul