Surse de documentare asupra portului popular din Oltenia, Muntenia și Dobrogea
Portul tradițional românesc reprezintă o adevărată comoară a culturii noastre populare, fiind prețuit și admirat pentru diversitate, bogăția modelelor și varietatea cromatică, măiestria și dăruirea cu care este creat. Dincolo de valoarea estetică incontestabilă, portul popular, prin motivele cu care este decorat, ne vorbește despre nivelul de cultură, modul de viață, credințele și ideile despre lume ale creatorilor populari. Elementele ornamentale au în spate simboluri străvechi sau reprezentări ale universului rural care, odată deslușite, ne pot oferi o perspectivă mai amplă asupra culturii populare românești.
Pentru cei interesați să cunoască portul popular din Oltenia, Muntenia și Dobrogea, elementele reprezentative ale acestuia, dar mai ales ornamentica specifică, există câteva surse de documentare importante.
Lucrare complexă și extrem de bine documentată, scrisă de Florea Bobu Florescu, „Portul popular din Muscel” (colecția ”Caiete de artă populară”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957) analizează costumul popular, atât femeiesc cât și bărbătesc, din această zonă. Sunt explicate modul de realizare, tehnicile de decorare, ornamentica și cromatica, precum și elementele definitorii ale fiecărei piese vestimentare în parte. Valoarea cărții este dată și de fotografiile care însoțesc textul explicativ, schițe și tablouri de Carol Popp de Szathmary și Nicolae Grigorescu care înfățișează țărani musceleni în costume populare și imagini ale unor piese autentice ale portului popular din regiune.
„Portul popular din județul Olt” (Comitetul județean de cultură și educație socialistă Olt, 1981), volum conceput de Georgeta Stoica și Rada Ilie, prezintă în detaliu modul de realizare și decorare a costumului popular din zona Olt, Slatina și Câmpia Romanaților. Autoarele insistă pe ornamentica și cromatica pieselor vestimentare tradiționale, explicând tehnicile prin care motivele specifice zonelor analizate se dispun în câmpurile ornamentale, felul în care se grupează și se realizează cusăturile. Fotografii cu piese vestimentare și detaliile decorative ale acestora fac mai ușor de înțeles elementele specifice ale portului oltenesc în comparație cu cel din alte zone etnografice.
Alexandrina Enăchescu Cantemir, în albumul „Portul popular românesc”, prezintă minunate ilustrații ale costumului popular din Olt, Gorj, Mehedinți, Romanați, Argeș, Muscel, Buzău, Ilfov, Ialomița, Vlașca și Dobrogea, plus detalii ale motivelor folosite în ornamentarea acestuia.
În „Ii și cămăși românești”, Aurelia Doagă documentează și elementele decorative specifice portului popular din Oltenia și Muntenia. Sunt explicate detaliat modul în care sunt realizate și decorate iile și cămășile bărbătești de Olt, Dolj, Gorj, Mehedinți, Muscel, Argeș, Romanați, Vâlcea, Râmnicu Sărat, Prahova, Vlașca, Ilfov și Dobrogea.
Despre modul de ornamentare, motivele tradiționale și specificul portului popular din zona Olteniei și Munteniei se pot găsi informații și în câteva lucrări ce tratează subiectul mai amplu al artei populare din aceste zone. Astfel, în „Arta populară din Mehedinți” (Comitetul de Cultură și Educație Socialistă, Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Mehedinți, Drobeta Turnu Severin, 1983), realizată de Paul Petrescu, Elena Secoșan, Georgeta Stoica și Pavel Ciobanu, se fac referiri ample la specificul portului popular din zonă, explicându-se tehnicile de ornamentare ale diverselor piese vestimentare și exemplificându-se, prin imagini, motivele tradiționale întâlnite în decorul acestora.
Florea Bobu Florescu, Paul Stahl și Paul Petrescu, în „Arta populară din zonele Argeș și Muscel” (colecția „Studii de etnografie și artă populară”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967), alocă un spațiu important costumelor populare, femeiești și bărbătești, din zonă, insistând asupra ornamenticii deosebite a acestora și elementelor ce le deosebesc de cele din restul țării.
Referiri la tehnicile de ornamentare și motivele tradiționale ale portului popular oltenesc și muntenesc apar și în lucrări dedicate artei populare românești în general, dar care se opresc și la ornamentica atât de bogată și variată a costumului popular. Boris Zderciuc, Paul Petrescu și Tancred Bănățeanu, în „Arta populară în România” (Editura Meridiane, București, 1964), explică motivele tradiționale ce decorează piesele vestimentare ale costumului popular din diferite zone ale țării, exemplificându-le cu o serie de fotografii edificatoare.
În lucrarea „Arta populară în Republica Populară Romînă: port, țesături, cusături” (Editura de Stat pentru literatură și artă, București 1957), realizată de Tancred Bănățeanu, Gheorghe Focșa și Emilia Ionescu, sunt redate, printre altele, și elementele decorative specifice costumelor populare din mai multe zone din sudul țării, aferente Olteniei, Munteniei și Dobrogei. Numeroasele fotografii cuprinse în volum fac mai accesibil textul explicativ și aduc un plus de înțelegere modului în care țăranul român și-a înfrumusețat veșmintele.
Paul Petrescu și Georgeta Stoica, în „Arta populară românească” (Editura Meridiane, București, 1981), dedică un capitol costumului popular românesc, analizând fiecare piesă vestimentară în parte din punct de vedere al realizării și ornamentării, cu precizări asupra specificului zonal al motivelor decorative.
Cunoscând modul specific în care sunt realizate și ornamentate veșmintele tradiționale din fiecare regiune a țării, putem avea o privire de ansamblu asupra unității și diversității portului popular românesc și îi putem aprecia la justa valoare frumusețea și bogăția motivelor decorative.