Felicitare cu motiv tradițional: Speranță

Chiar dacă se încadrează în anumite canoane, specifice regiunii și tehnicii de lucru, motivele tradiţionale româneşti au mare varietate, mergând de la modele abstracte până la ilustrații stilizate. Unele pot fi simple, până la banalitate; altele, sofisticate, creatorul popular căutând să depășească limitele convenționale.

Când încerci să te inspiri din creația folclorică, atenția îți este atrasă mai ales de elementele „vedetă” care ies în evidență. Dar ce se întâmplă oare când încerci să creezi ceva inedit, având ca inspirație un model tradițional simplu?

În lucrarea „Cusături populare românești din diferite județe”, Maria Panaitescu prezintă, printre altele, motivele de pe o ie prahoveană. Nimic spectaculos, dar au o eleganță a simplității, roșu pe alb.

Am extins motivul geometric al altiței într-un pattern care acoperă o pagină A4:

Am transformat acest pattern într-unul liniat:

Apoi l-am trasat la plotter cu un pix verde metalizat pe carton vernil deschis:

Interesant este că imperfecțiunile trasării cu pixul dau o anumită naturalețe și un aer de unicat, spre deosebire de un print.

Pentru a încadra modelul, l-am lipit pe un alt carton, vernil mai închis:

Apoi am decupat la cutter-plotter, din carton de 250 g/m², cuvântul „speranță”, în două exemplare:

Ideea inițială era să adăugăm elemente autoadezive, cam în acest fel:

În cele din urmă, am ales tot eleganța simplității:

Cele două exemplare ale cuvântului „speranță” sunt suprapuse, pentru mai multă consistență. Cuvântul este acoperit cu pudră de embosare, ceea ce-i dă prețiozitate.

Steaua este formată dintr-o mărgică audoadezivă, cu razele din strasuri.

Baza felicitării este din carton verde mai închis:

Avem speranța că vă place rezultatul final!