Surse de documentare asupra portului popular din Moldova

Moldova lui Ștefan cel Mare este simbolul independenței față de influențele străine. Moldova a fost o piatră tare nu doar față de Imperiul Otoman, ci și față de Ungaria, Polonia și Rusia. Chiar și în regiunile îngenuncheate de sovietici, încercările intense de rusificare nu au reușit să distrugă spiritul național. Așa se face că elementele culturale tradiționale din Moldova, inclusiv portul popular, sunt printre cele mai autentic românești.

Costumele tradiționale din Moldova nu sunt unitare, existând câteva zone cu o amprentă proprie. Pentru cei ce doresc să se familiarizeze cu ornamentica specifică acestora, există câteva lucrări de referință care explică și ilustrează elementele decorative din acest areal.

Angela Paveliuc-Olariu a realizat o serie de lucrări numită elocvent „Arta populară din zona Botoșanilor”. Unul dintre volumele acestei serii este „Arta populară din zona Botoșanilor. Portul popular”, publicat de Comitetul pentru cultură și educație socialistă al județului Botoșani – Muzeul județean în 1980. Cartea prezintă fiecare piesă a costumului popular din această zonă, din punct de vedere al realizării, al ornamentării și cromaticii, trecând în revistă tehnicile de decorare și motivele specifice. Mai multe desene și fotografii ilustrează elementele decorative ale portului botoșănean, femeiesc și bărbătesc. Explicațiile din carte sunt în română, franceză și engleză, ceea ce le face utile pentru proiecte în care sunt implicați străini, dar și pentru unele traduceri, deoarece unii termeni nu apar în dicționare.

Florea Bobu Florescu, în lucrarea „Portul popular din Moldova de Nord” (colecția „Caiete de artă populară”, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1956), prezintă morfologia costumului tradițional moldovenesc, dar și elementele specifice portului din zona cea mai nordică a Moldovei, insistând pe tehnicile de ornamentare și pe motivele ce definesc ornamentica regiunii. Cu ajutorul fotografiilor, autorul face și o trecere în revistă a evoluției pieselor vestimentare tradiționale din nordul Moldovei de-a lungul timpului.

Tot Florea Bobu Florescu, în lucrarea „Portul popular din Țara Vrancei” (colecția „Caiete de artă populară”, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1959), prezintă câteva considerații de ordin general asupra veșmintelor tradiționale din zonă, apoi detaliază croiul, modul de realizare și ornamentica acestora, completând explicațiile cu desene și fotografii care oferă o imagine de ansamblu asupra elementelor care formează specificul portului popular vrâncean.

Tancred Bănățeanu descrie într-un capitol amplu din lucrarea „Arta populară bucovineană” (Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă al județului Suceava, 1975) caracteristicile costumului tradițional din această zonă a țării, insistând asupra ornamenticii bogate și variate a acestuia. Motivele decorative sunt explicate din punct de vedere al semnificațiilor și tehnicilor de realizare și sunt ilustrate printr-o serie de desene și fotografii.

În albumul „Portul popular românesc”, Alexandrina Enăchescu Cantemir ilustrează și costumele populare din Moldova. Numeroase motive ornamentale ale portului moldovenesc sunt prezentate pe planșe cu detalii.

În lucrarea „Ii și cămăși românești”, Aurelia Doagă explică detaliat modul în care sunt realizate și decorate iile de Suceava, Câmpulung Moldovenesc și Vrancea, dar și cămășile bărbătești moldovenești.

Maria Bâtcă prezintă în lucrarea „Costumul popular românesc” motivele decorative și cromatica pieselor vestimentare din zonele Sucevei, Bacăului și Vrancei.

Lucrarea „Arta populară în Republica Populară Romînă: port, țesături, cusături”, realizată de Tancred Bănățeanu, Gheorghe Focșa și Emilia Ionescu, prezintă și elemente decorative specifice costumelor populare din Galați, Bacău și Suceava.

Desigur, la acestea se adaugă lucrările mai generale despre ornamentica portului popular popular românesc. Sunt pline de frumos și de informații interesante.