cucul

Pasărea, prin capacitatea ei de a se desprinde din legăturile terestre și a se înălța spre cer, spațiul sacru unde sălășluiesc zeitățile și sufletele celor buni, a fascinat dintotdeauna omul. Și țăranul român a fost impresionat de frumusețea penajului și cântului acestei creaturi din natură, dar mai ales de posibilitatea, asemeni ființelor mitice, de a zbura, de a pătrunde în spațiul nemărginit al cerului, care lui îi este inaccesibil.  Întruchipând libertatea deplină, pasărea a fost înzestrată de credința populară, în funcție de specie și comportament, cu diferite calități și puteri, iar imaginea ei a fost reprodusă pe multe creații artizanale.

Figurile aviare se regăsesc pe ștergarele transilvănene, pe blidele, cănile și ulcioarele (unele dintre acestea ele însele în formă de pasăre) din ceramică, pe scoarțele și covoarele din Oltenia și Moldova, pe cămășile femeiești și pe obiectele din lemn din gospodărie.